Tarziu

Mi-am pus scoci pe o mare de maro. Mi-am pus scoci si pe a doua. Am incetat sa mai vad. Am incetat sa mai simt. Am strigat unor voci. Mi-am pus venin de sarpe pe tample. M-am legat cu lanturi grele de maini. Si mi-am facut o gaura-n suflet. O gaura din care ies cuvinte, siroaie pe rand. Ti-am soptit adevaruri pe care eu nu le cred. Pe care eu le-am stiut dintotdeauna. Mi-am turnat o avalansa de sare pe limba. Sunt prinsa in propria mea existenta. Nu-mi ofera ce vreau. Nu vreau ce-mi ofera.
Mi-am facut o gaura in suflet. Dar nu mai iese nimic.

Ard. Mă mistui. Sufăr. Mă prăbuşesc. Am rupt o parte din mine. Şi am încercat să o arunc la gunoi. Dar sângerez. Şi sângele curge în contiunare. E al naibii de negru. Stiu ca ar fi trebuit să fie roşu, dar nu e. Am făcut o gaură în inimă. Din gaură curg cuvinte. Poate că le-am pierdut cândva cum te-am pierdut pe tine. Şi ele, mişelele, s-au ascuns în inimă. Pentru că n-au vrut să mă părăsească.
Mă sufoc. Cineva să toarne apă rece peste mine. Nu ştiu cât să rezist fără dependenţă. Şi mi-am pus “acul” în faţa. Şi se uită la mine. Râde de mine. Aşa. Ţine-l acolo. Lângă tine. Doar aşa poţi fi sigură că ai scăpat de el. Fiindcă mereu o să te amintească cât de mult ai avut nevoie de acea parte din tine. Acea bucată care te făcea o fiinţă întreagă la minte.
Imi amintesc că cineva spunea: “nu sunt complet nebuna. unele părţi lipsesc.” Ei bine. Nu sunt complet întreagă.
Mai vreau.
Se zice că îţi cade o piatră de pe inimă. Dar dacă piatra aia s-a adâncit aşa adânc în inima ta, încât ai început să sângerezi în lipsa ei? Ce te faci? Degeaba astupi rana cu vată. Vata absoarbe sângele. Dar nu îl opreşte să curgă. Şi în momentul în care ai să iei vata de pe rană, o să înceapă din nou să curgă sângele. Negru. De ce e negru? De minciună. De iluzie. De speranţă. Poate credeai că speranţa e ca o rază de soare. Albă. Dar nu e aşa. E neagră. Pentru că nu o ştii, doar o simţi. Doar ceea ce îţi dictează creierul e alb. Ceea ce îţi zice sufletul e negru. Fiindcă razele logicii albe nu patrund să distrugă sentimentele. Cel puţin de obicei nu o fac.
Gata. S-a dus magia. S-a dus piatra. S-a oprit şi sângele. Până deschizi din nou caseta cu acul care ţi-a turnat venin in inimă. Şi îţi dai seama că mai vrei. Că rana se deschide din nou.